O lecție de viață
„Prietenia este importantă pentru mine. Oamenii sunt importanți pentru mine. Iubirea este foarte importantă pentru mine. Cred că iubirea este singurul mod de a ființa în viață, indiferent de timp, de vremuri, de loc, de profesie, de statut social, de bani. Să ai prieteni, să fii înconjurat de oameni pe care să-i ajuți și care să te ajute, cu care să te bucuri, cu care să suferi, cu care să fii ÎMPREUNĂ. Cred că numai iubind poți fi cu adevărat fericit! Cred că nimeni nu poate avea sufletul întreg dacă nu lasă să intre ca o lumină iubirea în ființa sa, dacă nu lasă ca iubirea să se manifeste în toată libertatea ei, în tot firescul ei.” (Ada-Mihaela Calciu)
Foarte puțini dintre cei care mă cunosc știu că atunci când aveam trei ani m-am născut a doua oară. Putea să nu fie așa, dar Doamne Doamne a vrut să mai trăiesc. Să-mi revin, contrar spuselor doctorilor... Uneori, când îmi e greu, mă gândesc la șansa ce mi-a fost dată și-mi spun că e musai să încerc să merg mai departe; vorba lui tata: sigur am un rost undeva!... Azi, citind minunata poveste a doamnei Calciu, mi-am reamintit că așa trebuie să fie. Nimic nu e întâmplător, viața nu e o greșeală. Din contră, e o minune! Și voi continua să cred asta mereu, chiar dacă mi se va reproșa constant că gândesc și mă comport ca...un copil de trei ani. Am mai învățat azi că trebuie să te bucuri de ambele prenume (sau de toate trei, patru...) pe care le ai, nu să-ți fie rușine (mai ales dacă e nume de sfânt).
Mulțumesc pentru prietenie, copilule-iubitor-de-fluturi!