Rețetă de primit ceai în dar
Azi-dimineață mi-am dat seama că, fără să știe unii de alții, copii dragi îmi trimit fotografii cu ceaiul care le îndulcește (a nu se înțelege că se bea cu zahăr) dimineața, sau seara, sau orice alt moment al zilei... Și am zâmbit în mine vreo câteva secunde, am lăsat ideea la dospit, iar după ce s-a copt...evident, am zâmbit iar.
Dar să-ți povestesc la ce m-am gândit: dacă tot îți place să bei ceai, poate te-ai bucura să mai primești în dar. Zâmbești, așa-i? Eu una, mereu mă bucur de un ceai nou, oricâte neamuri aș avea...
Îți las rețeta:
1. te așezi într-un loc confortabil de acasă, preferabil cu un ceai alături;
2. îți cauți stiloul și un petic de hârtie;
3. scrijelești o poveste despre o amintire frumoasă legată de un ceai băut alături de cineva drag într-un loc special, sau despre un ceai care ți-a luminat ziua, sau despre o ceașcă de ceai aparte, sau despre infuzia din buruieni pe care o prepară ai casei, sau despre o ceainărie aparte de la tine din oraș...sau găsești tu (dar să fie despre ceai);
4. împachetezi povestea într-un plic și apoi o trimiți la adresa dijoneză
(dacă nu o ai, îmi poți scrie email la georgi_ardelean_1992@yahoo.com și o să o primești);
5. și apoi aștepți, că poate se coace un dar bun :).
Până la începutul lunii ianuarie poți scrie povestea asta, nu mai târziu...Între timp eu promit să caut o cană specială, un infuzor și un ceai franțuzesc pe care să le dăruiesc (separat, adică trei omuleți vor primi) la întoarcere.
Ce zici? Îți face cu ochiul stiloul?
