sertarul lui Moș Nicolae
„Ionuț i-a scris lui Moș Nicolae și acum așteaptă.”
Așteptam și eu, an de an. Era minunat să ne punem seara înainte de culcare ghetuțele lustruite în pervazul zăbrelit de forme de gheață, și să le găsim dimineața pline cu dulciuri. Abia după ce am crescut am ajuns să înțeleg cât bine mi-a dăruit acest „bătrânel” de-a lungul timpului și cum mi-a lăsat în inimă un sertar special care se deschide automat în această perioadă a anului, răspândind mireasmă de portocale, eugenii și povești de demult...
E vineri cu gust de ceai verde, colinde, agrafe vesele, plicuri, cerneală roșie și cutii. Dacă aș fi fost acasă, m-aș fi apucat de copt dolofane și turtă dulce....Chit că poate iar ar fi ieșit tare ca piatra, mai să-și rupă copiii dinții în ea. Cred că oricât de departe, bucuria apropierii lui Moș Nicolae nu mi-o va putea lua nimeni niciodată...