cărarea spre facultate, azi-dimineață
Eric
Nu mai știu despre ce anume voiam să-ți scriu azi dimineață. Poate despre gerul aspru care-mi șușotea pe la urechi în timp ce căutam o nouă cutie galbenă, sau despre lumina pe care mi-a răspândit-o în inimă pastelul toamnatic de pe cărare...Acum m-am răzgândit. Imediat ce am citit emailul ghanez, am devenit un soi de titirez năuc de fericit. Vezi tu, e minunat să descoperi oameni care nu doar că iubesc scrisorile, dar se dăruiesc pentru a le împărtăși și celorlalți bucuria unui petic de suflet. Nu îl cunosc pe Eric, dar e tipul de om care-mi place. E anonimul „tradiționalist” care mai știe să aprecieze lucrurile simple...Și da, ai ghicit: n-o să rezist să nu-i scriu!
Cât despre „Cartea cu scrisori”, acum mai mult ca niciodată încep să cred că o să devină realitate...Îți povestesc zilele viitoare cum și de ce.