[haină țesută din gânduri bune. Dar. trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]
...
Are dreptate Fleur Oury. Bunicii și nepoții au ceva aparte de împărțit. A trebuit să ajung mamă ca să înțeleg asta. Tata și-a dorit dintotdeauna băieți și a avut inițial doar 2 fete, băiatul venind ca dar tardiv. Acum are trei nepoți [băieți, bineînțeles], care mai de care mai energic și mai dornic de a-i primi atenția.
Dragostea e reciprocă, iar cuvintele de prisos...
...
Am scris de nenumărate ori cât de dragi ne sunt cărțile editurii Frontiera și cât de multe momente frumoase ne-au prilejuit împreună cu copiii. Un cotor deosebit pe care l-am cumpărat la începutul verii [și pe care încă nu am apucat să-l parcurgem din scoarță-n scoarță] este „Prin piețele lumii”. Autoarele ne poartă, de-a lungul celor 12 luni ale anului prin piețe inedite din întreaga lume [una dintre țările alese este România], oferind indicii și ponturi nu doar delicioase, ci și amuzante sau, uneori, greu de crezut [noi, spre exemplu, am fost uimiți să citim că există un domn în New York care vinde miere produsă de albinele pe care le crește pe zgârie-norii metropolei].
Zilele trecute ne-am jucat și noi de-a tarabele cu fructe și legume. Băieții au fost încântați, deși jocul a luat o întorsătură diferită de intenția mea inițială.
...
E destul de târziu, dar rup doi stropi din ploaia netimpului clipei de acum ca să țes o fărâmă de amintire.
Azi a fost despre emoțiile pe care încă ni le dă doamna Moglob [și despre hematologi care nu sunt de găsit], despre umbrele colorate cumpărate la fix pentru a fi scoase pe balcon la un dans [avea dreptate Ani, numai un copil se putea gândi la așa ceva] și apoi la o plimbare în timpul căreia ploaia torontală ne-a udat bine [și i-a învățat pe George și Teodor să-și sincronizeze pașii pentru a avea grijă unul de celălalt], a fost despre adunat bobițele de aronia din curte [ce bune o să fie în terciul de mic dejun!] și despre o vizită a dragei noastre Floarea-Soarelui, cea care mereu aduce raze îmbucurătoare de prietenie în casa noastră.
Pic, pic, pic...
...
...
Știu că ai dreptate, dragul meu. Copiii sunt copii: mai fac și năzbâtii. Prunele sunt prune: se mai și strică. Pruncul e prunc: vrea lapte.
Problema găsirii echilibrului e la mine... Oare iar am uitat vorba moștenită de mama de la bătrâna și fâșneața mama Ană, aceea că lași lucrul dintr-un an să faci copilul cârlan?
...
Din fotografie lipsesc, ca întotdeauna, cearcănele mele, precum și sentimentul de copleșire care mă inundă de fiecare dată când nu reușesc să împac concomitent trei nevoi a trei vârste diferite.
În fotografie rămâne doar scurtul meu răgaz de răsfoit jurnalul lui Leslie alături de un orzo, printre naveta între dormitorul în care sunt mami-lăptăreasa și cel în care sunt mami-cititor, printre strâns vase și sortat sau pus haine la spălat. Rămân și biscuiții pe care i-am pregătit împreună cu George și Teo, adaptând vechea rețetă de biscuiți de post și adăugând în ei bucățele din piersicile dulci de la Arad, care parcă au prins înlăuntrul lor și câteva raze de soare...
Am primit și-o minunată declarație de dragoste, deși cred că domnul meu nici nu și-a dat seama de bucuria pe care mi-a făcut-o.
Am, într-adevăr, motive să nu mă mai simt așa căruntă...
