portret de familie [de Cireșar]

 

...

Mușcata noastră a înflorit iarăși minunat în acest Cireșar. Dragă Doamne-Doamne, îți mulțumim pentru dar...

Mona Petre și ierburile uitate

 

...

Era începutul lui Florar când am primit cartea de bucate a Monei Petre. Am descoperit-o întâmplător, căutând ceva despre Luli a Iuliei Iordan. „A ajuns? A ajuns? A ajuns?” - îl tot întrebam pe Dar, nemaiputând de nerăbdare s-o răsfoiesc. Nu, nu m-am înșelat deloc în privința ei, a fost o adevărată revelație, exact ceea ce-mi doream și ceea ce căutam acum, la începutul verii. Am încercat deja câteva rețete din ea, dar multe sunt încă pe listă și abia aștept să văd ce-o să iasă!

De ce recomand această carte? Pentru că e inedită, e surprinzătoare, e colorată, e stilată, e vechiul recuperat într-o haină nouă, care-i aduce cinste. Nu e o simplă carte de bucate, e și o carte de botanică [cu indicații valoroase pentru cei care vor să știe mai multe despre ierburile care le ies în cale] și una de istorie gastronomică [cu unele rețete vechi de sute de ani, readuse în atenția cititorilor de către autoare].

E minunată și cartea de colorat „Regatul plantelor”. Eu o am de vreun an încoace și m-a fascinat încă de la prima răsfoire. Găsisem cu această ocazie și pagina Ierburi uitate, dar mi s-a părut ceva prea sofisticat, ce n-aș putea face, neînțelegând pe atunci demersul autoarei și nici conceptul de foraging. Acum mi-am schimbat complet părerea. Toate la timpul lor pentru fiecare...

Doamna Mona Petre, chapeau pentru ceea ce faceți!

„uneori ești prea matematică!”

 

...

uneori ești prea matematică!

îmi spune domnul precizie,

domnul-exactitate,

domnul-cântărește-fix,

domnul-chițibușar,

domnul-despică-firu-n-patru

cum nu mai e altul.

eu nu sunt mereu matematică

dacă e vorba de g, ml sau cm.

dar când e despre o pâine-n plus

care vine de Sus,

nu pot să nu mă gândesc 

că fiecare pas trebuie atent cântărit, 

atent calculat și foarte bine măsurat.

atunci sunt matematică,

da, e de datoria mea.

„Copii, nordați harta!”

 

...

Câtă bucurie aduce natura în viața noastră! Uneori uităm cât e de aproape de noi, chiar și în oraș... Cele câteva întâlniri de orientare turistică ținute de domnul Lucian în ultima vreme pentru noi au fost minunat de îmbucurătoare atât pentru cei mici, cât și pentru părinți. Chiar dacă unii dintre copii nu știu să citească și parcă aveam impresia că se uită la hartă ca mâța-n calendar, știu că o sămânță de bine și frumos a fost sădită în sufletul lor... Rămâne ca ea să fie îngrijită, ca într-o bună zi să poată înflori și apoi rodi.

Când un om face un lucru cu pasiune, răspândește în jurul lui mult entuziasm și poftă de viață. Când leagă pasiunea și de ceea ce ține de suflet, atunci nu poți decât să fii foarte recunoscător că l-ai întâlnit. Chapeau, domnule Lucian! Așteptăm cu răbdare următoarele nordări...

chip de copil

 

...

Oriunde s-ar afla, copilul știe să găsească seninul. Și dacă acesta lipsește de pe chipurile celor mari, li-l redă natural, prin bucuria lui sinceră, gingașă și molipsitoare...