scurtă reîntoarcere în grădină

 

Dodolina și Bondoc

  

...

Ei sunt Dodolina și Bondoc. Sau, cum i-a botezat mai original Teo, „Dida” și „Dopdop”, mărțișoarele primite de băieți anul acesta. Inițial am luat-o doar pe Dodolina [de altfel, Bondoc nu era expus în acel moment în coșul doamnei de la care i-am cumpărat], crezând că va fi astfel un alt bun exercițiu ca cei doi frați să învețe să împartă o jucărie, dar după numai o zi ne-am dat seama că e imposibil [biata pisică era să rămână fără mâini prea devreme], așa că în seara următoare Dar l-a adus și pe Bondoc. Recunosc că am văzut... roz în fața ochilor când i-am observat culoarea stridentă de pe pleoape și l-am operat repejor a doua zi. George a fost încântat când a venit de la grădiniță și le povestește tuturor isprava, iar Teo, asistentul meu, m-a întrebat zile la rând dacă „Dopdop nu bleat?” [adică dacă Bondoc nu mai arată bleah]. De atunci, sunt striviți și impacientați [adică transformați în pacienți] de zeci de ori, servesc pe post de pernă sau stativ de carte, și câte și mai câte... Cel mai probabil, voi mai scrie despre pățaniile lor cotidiene.

pe-lângă-țintele mele

 ...

mă acopăr cu

pe-lângă-țintele mele

ca pasărea cu pene.

numai că ele nu mă ajută

deloc

a zbura.

ba din contră:

mă afundă greoi

într-un mocirlos noroi.

mă-nvelesc cu

pe-lângă-țintele mele

ca păunul cel mândru

 cu ale sale pene.

și asta nu-mi servește la nimic.

ar fi bine totuși

dacă

m-ar smeri un pic...

cum crește grădina noastră [I]

 ...

Pentru mine, cărțile Gerdei Muller sunt fascinante și reprezintă o sursă continuă de inspirație. Le-am recomandat și voi continua să le recomand tuturor prietenilor noștri. În limba română, le găsiți la editura Frontiera.

grădină la cofraj

 ...

grădina noastră e acum mică.

mică de tot.

semincioarele abia au fost plantate

și Micul Dar și le imaginează 

mari,

mari de-un cot.

un strop de mângâiere...

 

de formă.

 ...

ancora

e aruncată de formă-n mare

și

corabia plutește

la întâmplare...

năstrușnicia lui Marț [povestea se repetă]

 

...

Mie nici prin gând nu mi-a trecut că va ninge, dar știam că George și Teo așteptau mult zăpada, iar bunicul le promisese de ceva timp că vor veni când e grădina albă... Trebuie că ei cresc, iar povestea se repetă...

povceașcă de început de Mărțișor

 

prim[en]itorii lui Făurel