trecere

 

nici

glasul care deschide poarta,

nici

mâna care duce găleata,

nici 

piciorul care poartă dorul.

doar tăcere...

au amuțit toți curcanii,

stăpâna a plecat

să întâlnească îngerii...

de ieri mama nu mai e copil.

Dimitrie la 10 luni

                Dragă Foarte Micule Dar,

         Peste câțiva ani poate o să mă întrebi și tu, asemenea fraților tăi, ce făceai când erai bebeluș, iar eu, după tăvălugul multor altor amintiri care o să ningă peste noi, aproape că n-o să mai știu ce să-ți povestesc. De aceea îmi rup acum din puținele ore de odihnă pentru a-ți [și a ne] scrie câteva rânduri.

          Scumpete mică, acum ai 10 luni de viață și ești dulceața casei și-a familiei. Dacă pe când aveai 4-5 luni abia așteptam să împlinești jumătate de an ca să te pot lăsa în scaunul de bebe și să nu mai fiu permanent legată de mâini [pentru că mai toată treaba o făceam cu tine în marsupiu, alăptat], pe la vreo 7-8 luni am început să-mi doresc să nu mai treacă timpul DELOC și să mă pot bucura de drăgălășenia ta nemăsurată cât mai mult... Pe de altă parte însă, avem acele zile grele care trec cu încetinitorul: zilele în care ești bolnav și simptomele tale se pot schimba vertiginos dintr-o clipă într-alta. Ultimul episod a fost infecția de la finele lui Brumar, când ai primit a treia tură de antibiotic de când te-ai născut. În acele momente, și eu mă transfigurez. Devin o ursoaică greu de stăpânit până când starea ta se stabilizează... Dar ce binecuvântare și ce bucurie e la noi acasă după ce trece furtuna...

Cu dragoste, mereu alături,

 mami

pașii ei

 

...

mergea tot înainte.

pașii ei

bătătoriți de trudă și așteptare

știu drumul icoanei 

pe de rost.

inima 

nu merge pe de lături și nu are nevoie de ochi.

„Pițărăii”

 ...

Anul trecut pe vremea asta Dodo stătea la mine-n brațe și râvnea la colacul primit de George. Acum, cu traista pe umăr, au urcat de mânuță, împreună cu alți copii dragi, în deschiderea concertului de colinde al Ligii studenților din Timișoara.

Nu, nu-mi vine să cred că sunt atât de mari!

turtă dulce pentru Sfântul Nicolae

 ...

Nu mai am răgaz de scris scrisori, cum se întâmpla în urmă cu 10 ani, însă nu puteam să nu pregătesc nimic pentru praznicul Sfântului Nicolae. Turta dulce pe care am copt-o azi a fost învelită și va fi înmânată personal copiilor dragi pe care-i avem prin preajmă. Rețeta e aceeași [simplă și foarte faină] pe care o facem de 2 ani încoace [doar cu miere, fără zahăr]. Am găurit câteva forme pentru a le transforma în decorațiuni pentru bradul nostru, deși am îndoieli c-ar fi o idee inspirată dat fiind că ursului și vulpii le va fi greu să se abțină...

calc cu sfială