scrisori și ceai...

”Târzie toamnă e acum,

Se scutur frunzele pe drum,

Și lanurile sunt pustii...

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?”

                                                                          (Mihai Eminescu)

e tare  bine să te aștepte acasă gânduri bune, mai ales când vine frigul toamnei și nasul te doare de atâta suflat în batiste...”dacă îți scrie un om, înseamnă că am făcut un lucru bun”. nu știu ce o să iasă, dar măcar voi fi fericită că am încercat.

strănuturi

”Pentru tot ce-avem în minte de făcut,

Timpul e prea repede și-i scurt.

Pentru ce-i în noi visare și avânt,

Ceru-i prea aproape de pământ.

Pentru cât ni-e sete de lumină,

Prea e pală noaptea, luna plină.

Pentru cât vedem noi de departe,

Prea puțin de stele ne desparte.

Pentru cât creem noi frumuseți,

Prea e scurtă ziua unei vieți.

Pentru câtă dragoste-i în noi,

Prea e multă ură și război.”                

                               

                                                             (Avânt, Demostene Botez)

pe lângă toate lucrurile noi sau vechi din viața mea, am început să descopăr și să iubesc poezia...



a venit ploaia...

încă îmi răsună în minte cuvintele de azi: ”Nu mai fugi după oameni! Cei care merită vor rămâne în viața ta; cei care pleacă...pleacă. Trebuie să-ți faci loc în inimă de mai bine...”

nu mai pot să scriu despre ce simt. mi se întâmplă multe lucruri bune ( nu că aș face ceva să le merit) și nu înțeleg de unde mizeria lumii....

lasă.. noi coacem ”dolofane” și adunăm frunze galbene, că doar a venit ploaia...

mă gândesc adesea că

...Doamne Doamne chiar mă iubește, altfel nu ar avea atâta grijă de mine.

doctorii le-au spus fără menajamente să nu se gândească că m-aș mai putea trezi și că, dacă într-adevăr se va întâmpla, atunci o să fiu o legumă toată viața. lovitura o primeau după multe altele, dar, cu demnitatea caracteristică, nu și-au pierdut credința și s-au zbătut împotriva tuturor piedicilor să nu mă lase să pier. nu mai țin minte câte ore am dormit în comă și câți ani se vor fi scurs pentru ei atunci, dar când m-am trezit l-am văzut pe tata lângă patul meu. cu lacrimi în ochi m-a întrebat dacă îl recunosc și apoi i-am spus, rar și cu liniștea caracteristică vârstei, cele două rugăciuni pe care le rosteam seara înainte de culcare... doctorii se înșelaseră, un Doctor mai priceput decât ei mă ocrotise. tata m-a îmbrățișat și a început să plângă, credința îi salvase copilul. era vară și aveam trei ani.

contrar așteptărilor, după ce mi-am revenit am fost același copil-magnet-de-julituri-dar-deloc-legumă. acum am 20 ani. te rog să mă întrebi de ce cred în minuni și în existența lui Doamne Doamne.

bucuria lucrurilor mărunte

 

...o înțelegi numai dacă ți-ai păstrat sufletul copil.

copiii și sucul de struguri

acum două săptămâni, seara.

copilul mijlociu își umple un pahar cu suc proaspăt de struguri. copilul cel mic îl privește la început tăcut, pândind parcă asemenea unei pisicuțe agile.

copilul mijlociu: -Degeaba te uiți, că nu-ți dau..

copilul mic: -Hai, te rog, măcar un pic, un strop..

copilul mijlociu: -Nu! Nu-ți face bine!

copilul mic: -Dar ce, ție îți face? Tu de ce bei?

copilul mijlociu: - Pentru că mă ajută...îmi înmulțește globulele roșii.

copilul mic: -Georgi, asta e de bine?

copilul mare: -Da, e de bine...

copilul mic: -Atunci eu de ce nu pot să-mi înmulțesc globulele roșii?

ăăăăăăă...ăăăă

                                                                                                                                       

Dragă uitucule,

Dacă ți s-a făcut dor de mine, n-ai de ce. Mie nu mi-e dor de tine. Află doar că sunt fericită și că Doamne Doamne are grijă de inimioara mea în fiecare zi. Uneori mă ”bate” cu atâta bine, că simt că nu-l pot duce (că mai am  momente în care-mi chem melancoliile e altă poveste)...Casa literelor îmi dă de lucru cât pentru un uriaș, dar, ca o mică furnică, iau pe rând tot câte o hieroglifă și-i demonstrez  că nu am obosit. De fapt, abia m-am trezit...Am căpătat liniște bând ceai în noul colțișor de acasă. În rest, dacă vezi o traistă țărănească prin oraș, înseamnă că tocmai ce ne-am petrecut și nu m-ai salutat.

                                                                                                                atât.  

                                                                                                                          fata cu scrisorile

viața, prin ochii lui Oscar

Dragă Oscar,

Îți scriu pentru că îmi ești tare drag.Vezi tu, azi L-am rugat pe Doamne Doamne să mă ajute să ajung încă o dată să-ți aud povestea (dacă mai ții minte, am venit și decembrie trecut)...și, cum e atât de bun, mi-a îndeplinit dorința. Fericită, m-am așezat cuminte pe locul primit, știam că o liniște caldă urma să mi se răspândească în vene; așteptându-te, mi-am amintit de ursulețul Bernard și de cubul de lemn pe care aveai să te așezi povestindu-ne cum ai trecut prin toate etapele unei existențe în doar câteva zile.  Am simțit  prin cuvintele și scrisorile tale, prin povestirile și sfaturile lui Buni Roz că viața are gust dacă înțelegem că Cel care ne-a dăruit-o vrea să ne bucurăm în fiecare zi de ea, ca și cum ar fi prima...De ce oare noi, oamenii, nu o apreciem așa cum s-ar cuveni?  Tu, în înțepciunea ta de copil,  ziceai că la viață singura soluție e s-o trăiești. Mi-ai adus o ploaie de bine în inimă, așa că îți mulțumesc. Vin și data viitoare, promit.

                                                                                                                                               pupici

 P.S. mulțumesc,  Eric Emmanuel Schmitt! mulțumesc,  Diana Fufezan!

notre métier apporte le bonheur

 

Pour faire le portrait d’un oiseau                                                              Jacques Prévert

Peindre d’abord une cage
avec une porte ouverte
peindre ensuite
quelque chose de joli
quelque chose de simple
quelque chose de beau
quelque chose d’utile
pour l’oiseau
placer ensuite la toile contre un arbre
dans un jardin
dans un bois
ou dans une forêt
se cacher derrière l’arbre
sans rien dire
sans bouger . . .
Parfois l’oiseau arrive vite
mais il peut aussi bien mettre de longues années
avant de se décider
Ne pas se décourager
attendre
attendre s’il le faut pendant des années
la vitesse ou la lenteur de l’arrivée de l’oiseau
n’ayant aucun rapport
avec la réussite du tableau
Quand l’oiseau arrive
s’il arrive
observer le plus profond silence
attendre que l’oiseau entre dans le cage
et quand il est entré
fermer doucement la porte avec le pinceau
puis
effacer un à un tous les barreaux
en ayant soin de ne toucher aucune des plumes de l’oiseau
Faire ensuite le portrait de l’arbre
en choisissant la plus belle de ses branches
pour l’oiseau
peindre aussi le vert feuillage et la fraîcheur du vent
la poussière du soleil
et le bruit des bêtes de l’herbe dans la chaleur de l’été
et puis attendre que l’oiseau se décide à chanter
Si l’oiseau ne chante pas
c’est mauvais signe
Signe que le tableau est mauvais
mais s’il chante c’est bon signe
signe que vous pouvez signer

casa cu iederă

cred că nu e zi să nu mă minunez de câte un oblon, de o casă ori de cine știe ce detaliu arhitectural din orașul ăsta...poate că-l iubesc :)

de mână, la fereastră

 ” A fost odată un băiat și o fată și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. ”

...dar erau păpuși. poveștile oamenilor sunt uneori altfel.