...
Din fotografie lipsesc, ca întotdeauna, cearcănele mele, precum și sentimentul de copleșire care mă inundă de fiecare dată când nu reușesc să împac concomitent trei nevoi a trei vârste diferite.
În fotografie rămâne doar scurtul meu răgaz de răsfoit jurnalul lui Leslie alături de un orzo, printre naveta între dormitorul în care sunt mami-lăptăreasa și cel în care sunt mami-cititor, printre strâns vase și sortat sau pus haine la spălat. Rămân și biscuiții pe care i-am pregătit împreună cu George și Teo, adaptând vechea rețetă de biscuiți de post și adăugând în ei bucățele din piersicile dulci de la Arad, care parcă au prins înlăuntrul lor și câteva raze de soare...
Am primit și-o minunată declarație de dragoste, deși cred că domnul meu nici nu și-a dat seama de bucuria pe care mi-a făcut-o.
Am, într-adevăr, motive să nu mă mai simt așa căruntă...