Țara lui Andrei
Datorită unei idei năstrușnice, am ajuns să descopăr oameni minunați. Să primesc povești și lecții de viață de la cunoscuți ori necunoscuți. Poate că celor pentru care scrisorile sunt doar niște „hm, hârtii” li se va părea ceva copilăresc. Ori, eu am învățat că nu e deloc așa. Un anume „ceva” mi-a zis că România e mult mai bogată decât pare, că dedesuptul stratului de praf se află, în fapt, necuprinsă valoare. Am îndrăznit să caut sâmburii ăia, iar ceea ce am descoperit îmi dă zi de zi nădejde să vreau să lupt pentru un viitor mai bun acasă.
E printre puținii care mi-au scris fără a le trimite eu mai întâi un bobârnac și printre și mai puținii care scriu constant. E printre puținii care au luat un petic de hârtie (fără a întreba de ce și cum) și au început să-mi scrie despre România, deși înainte nu avea antrenamentul scrisorilor. E un român care trăiește demn. Nu-l cunosc, dar îmi împărtășește mereu exemple de urmat. Un Andrei a cărui inimă bate și simte pentru țara lui...
Poți să mă întrebi în ce limbă vrei, tot în română o să-ți răspund că vin din „Țara lui Andrei”.