Cuvintele
Sertare pline de cuvinte: sinonime, antonime, arhaisme, neologisme... Cuvinte, cuvinte. Mari și mici. Știute dintotdeauna ori incomprehensibile. Șiruri de cuvinte. Cotoare peste cotoare. Povești clădite din litere. Te-ai gândit vreodată cum ia naștere o poveste, prin ce minune ajungi să-ți pui imaginația la treabă și să-ți construiești în minte einșpe mii de scenarii și lumi noi? Și cum de se așază toate fără să fii conștient de asta?
Datorită lui tata, mi-a plăcut de mic copil să citesc. Și-o să-i fiu mereu recunoscătoare pentru că mi-a insuflat, printre multe altele, și dragostea de cotoare. Îmi punea în brațe cartea și-mi zicea: uite, ia vezi ce-o să-ți placă!
Paradoxal, acum am ajuns să citesc destul de puțin. Mult prea puțin pentru un student la litere! Uneori mă întreb de ce, dar nu pot găsi răspunsul. Simt totuși că foamea de povești a rămas sădită înlăuntrul meu, doar că momentan e un soi de dinozaur adormit. Se mai întâmplă să sperie locuitorii din împrejurimi cu câte o suflare de foc, dar apoi se cumințește...
Acum, cu toate disecările care-mi sunt puse dinainte, am ajuns să înțeleg că în spatele fiecărei cărți se ascunde o muncă titanică; sunt ani de frământări, căutări, modificări peste modificări... Și toate din dorința de a crea o poveste. Un sertar de cuvinte pe care, deschizându-l, măcar un om să fie fericit.
Cine te învață cum să le culegi, cum să le alegi? Nu te învață nimeni. Te împiedici și ștergi. Tai, barezi, adaugi. Greșești și înveți. Corectezi și o iei de la capăt. Ca în orice altă meserie. Și de fiecare dată începi cu bucurie, pentru că iubești ceea ce faci. Îți iubești rostul, altfel nu se poate...
Sertare de cuvinte din care se țes povești...
Sertare de cuvinte din care se țes povești...