Epilog
Uite că am ajuns la finalul altei luni. Gata și cu poveștile brumatice ale acestui an. Uneori am trișat și le-am scrijestat cu întârziere, alteori au zburat pur și simplu direct din inimă, fără prea mult filtru. Ziua de șase a rămas tăcere, m-a păcălit Moș Ene. Dar nu-i bai, trebuia să fac eu o mică boacănă. Au fost zile când mi-am dorit să renunț la pagina asta definitiv, dar și momente când i-am mulțumit că mi-a primit nătângiile fără a se plânge că doare. Fiecare cu terapiile lui, nu? Dacă ba medicamente, atunci măcar mici bucurii de bou...