Rost de rod
„En toute chose l'on ne reçoit que ce que l'on donne.” I-aș spune expeditorului de azi că domnul Balzac avea oarecum dreptate, deși nu în totalitate; simt din ce în ce mai mult că mie mi se înapoiază infinit mai mult decât dau...E minunat cum am ajuns să iubesc oamenii. A trebuit să plec de acasă ca să înțeleg cu adevărat că în fiecare dintre noi se ascunde un sâmbure de lumină, de bucurie și de sensibilitate...Am învățat să ascult poveștile, să am răbdare, să nu mă mai pripesc în a pune etichete dinainte. Nu am făcut decât să devin, cu pași mici, eu. Încerc să-mi accept neputințele și defectele și să dăruiesc din firimiturica de sămânță plantată în inimă. Am simțit că pot săpa după lumina altora prin scrisori...Și-am îndrăznit. Am căutat, și am găsit. Acum, fiecare poveste pe care o descopăr mă umple cu nădejde. Nădejde și senină fericire. Fiecare scrisoare e motiv de bucurie și îndemn de mers mai departe. Cum a fost și cea de azi...
„Acum cred că ar trebui să îți dezvălui momentul în care am decis că trebuie să adaug pe lista mea cu activități de timp liber scrierea de scrisori. Ei bine, m-am hotărât când am deschis scrisoarea ta. Am avut o senzație ciudată, parcă m-a trecut un fior, aș putea spune că am emoții. Îți dai seama? Am avut emoții când am început clasa I, liceul și facultatea, la examene, la olimpiade și concursuri, când am zburat prima dată cu avionul, când m-a luat El prima dată de mână...Dar să am emoții când deschid o scrisoare? Nu aș fi crezut niciodată...Doar am mai primit scrisori. Ce-i drept, acum câțiva ani buni...”
„Mi-am dat seama că îmi place să scriu scrisori. E atât de frumos să îți așterni gândurile și sentimentele pe hârtie (chiar și cu un stilou care scârțâie din când în când). Parcă sunt mai curajoasă când scriu ceea ce simt, decât atunci când spun. Parcă sunt mai frumoase cuvintele. Deși...uneori mi se pare că e mai bine să le spui, să vezi reacțiile persoanei căreia îi sunt adresate...”
Privind înapoi, trebuie că doar curajul nebun de a îndrăzni să le scriu oamenilor petice de hârtie mi-a adus toată bucuria care se revarsă zi de zi asupră-mi...Toamna trecută am cerut sfat și mi s-a răspuns prin cuvintele domnului Iorga: „Aruncă sămânța ta și pe o piatră stearpă. Se va găsi un vânt milostiv să o poarte spre pământ roditor.” Acum știu că rod și rost sunt sinonime. Și nu voi renunța, prea mult mă învăluie iubirea...„Dăruind vei dobândi.”