„Fă Nană lumină-n casă!”
Nană dragă, ce-o să fac io ist Crăciun? Vreu să nu mă măi gândiescu, da' amu, că început-am a asculta colinde tăt timpul, nu poci... Tăți or să fie bucuroși șî veseloși, rumeni de ger, da' răzbătând zăpada cu dobile ăle românești șî săcăteurile plinie cu ce li-or da gazdiele. Nană dragă, io cum o să sîmt lumina fără lustruit de podiele și ferestre, fără miros de prăjituri șî plăcinte proaspăt coapte? Fără bradul din curte, fără cozonac... fără tăt mirosul Crăciunului de acas'? Mi-oi hi luat io ceai de vanilie, multie clementine șî pătură roșie să-i țînă dorului de cald, da' tare mi-i că n-o să să prea lese păcălit poznașul! Fă Nană lumină șî la minie-n casă...