...
„asta să-ți fie un soi de rugăciune de acasă. și nu doar pentru acum, ci pentru totdeauna: să fii tare! noi mergem înainte cu Hristos, nu în lături! și atunci nu are cum să nu fie bine! hai, capul sus! Doamne Doamne e cu tine!”
trebuie că atunci când mă comport anapoda, mi-am cam uitat „rugăciunea de acasă”... ți-aș dori totuși și ție un tată ca al meu. cel mai simplu om din lume, dar cu atâta putere de stăpânire și răbdare încât mută munți. tata a avut dintotdeauna sinceră nădejde și credință. nu căldicele, amărâte și cioburite ca vai de ele cum sunt ale mele, ci tari! răbdare, nădejde, credință! trăire, nu doar cuvânt...