oare și tu te vindeci la fel? mie-mi rămân adesea impregnate undeva într-un colțișor al inimii acorduri care-mi amintesc de oameni, de locuri, de stări. de oameni și stări în special... și de tare multe ori când mi se face rod de cineva drag care poate e un pic departe (fizic), caut melodia care-mi amintește de el. ca un soi de terapie? da, s-ar putea numi și așa.
nu mai știu exact dacă au trecut trei sau doi ani de când am primit să ascult melodia asta. poate trei. cert e că poartă în ea toată plinătatea verilor mele acasă. a luminii, a mirosului de fân proaspăt cosit și a mersului desculță prin iarbă, a statului în grădină ascultând simfonia greierilor, a plimbărilor de seară în căutare de flori de câmp, a unei liniști care acum îmi cam lipsește...