oare cum?

Râzi, ploaie!

Râzi, ploaie, râzi!

Ochi mari de copil te privesc flămânzi

să-ți găsească în cer izvorul.

Cu picuri pe chip, în baltă-i piciorul.

Râzi, ploaie, râzi de noi!
Cu picioare uscate privim doar în noroi.

(Poezitoarea, 6 iunie 2014)

...

azi-dimineață am scris o pagină trei-sferturi (ceea ce e destul de mult - de obicei numai eu știu cât mă străduiesc să depășesc prima foaie) despre le Nouveau Roman. poate datorită unui anume domn profesor dijonez care timp de zece cursuri ne-a repetat semestrul trecut cum „Il faut faire parler les mots”. am mâncat ciocolată doar după aceea. și-am stat vreo câteva secunde și-n fața peretelui proaspăt albit de la teatru pe care iar a început domnul Perjovski să-l deseneze. înainte să merg să-i întâlnesc pe bezansonezi, m-a oprit un băiat pe strada Tribunei să mă întrebe despre mersul la al doilea Acasă. apoi mi-a zâmbit și mi-a spus: „să știi că Doamne Doamne mult te iubește!”. exact cu aceste cuvinte, ca și cum ar fi știut că și eu obișnuiesc să le spun copiilor dragi același lucru de fiecare dată când am ocazia...când am plecat de la Gong, tocmai începuse ploaia. îmi doream să te văd. să răsari de la un oarecare colț de stradă, chiar și pentru câteva secunde... când azi e un simplu azi, îmi doresc să fi fost un ieri. și tot așa; niciodată nu mă hotărăsc cum e bine pentru inima mea. începuse ploaia și mai toată lumea stătea sub bolți ori sub copaci și o privea. eu am vrut să răzbat prin ea... și până acasă m-am făcut ciuciulete. [și tu tot n-ai apărut...] aș fi stat și eu s-o ascult, dar m-am bucurat de ai ei picuri din mers. voiam să mă ude, nu să mă feresc de ea. iar am băut prea multă cafea; poate ar trebui să încerc să renunț ușor-ușor la ea. și poate pentru moment ceaiul de lavandă o să compenseze. recunosc că mi-e dor de voi. tare tare! asta deși nu v-am spus. abia aseară la unșpe noaptea mi-am amintit că azi e ziua ta. uneori încerc să mă conving că încă n-am uitat de tot pe ce lume trăiesc, dar uite că nu-i chiar așa... poezia cu râzi, ploaie! am primit-o adineauri. și ți-am dăruit-o fără să mai cer acordul literei dragi. poate așa într-o bună zi o să se sature de cicălelile mele și-o să le împartă singură. zaz de fundal. oarecare oboseală, dar nădejde că ploaia va aduce bine...