...
„Să
nădăjduim! Eu acum cred că vom reuși și că va fi bine. Și când nu mai cred eu,
am nevoie să crezi tu!”
azi am căpătat un vis
mare. atât de mare, încât pare tare lung drumul până la el. la faptul că
„pot să-l scurtez eu” nu m-am gândit până când mi s-a spus. e târziu, dar abia
acum o să mă apuc de cel mai important lucru al acestor zile (adică doamna Woolf). cu
ceaiul de roiboos și cafeaua cu scorțișoară ca bobârnac pentru inspirație,
pianul de fundal, cămașa cu flori gălbui-maronii și păturica roșie dijoneză
care să-mi țină de cald. tocmai ce mi-am amintit că mi-ai spus la un moment dat că dacă nădăjduim din
două suflete, atunci sigur o să se întâmple. azi ai crezut tu, mâine poate sper să credem împreună!