...
am strâns tot și acum aștept. am lăsat pereții goi. portocalii și atât. [cred că mare binecuvântare ne-a dat nouă, oamenilor, Doamne Doamne: aceea de a însufleți locul unde ne aflăm. poate nici nu ne dăm seama adesea cu adevărat ce înseamnă acest lucru...]. asta fac de trei ani: mă mut de la un acasă la altul. am învățat să-mi țin mereu lucrurile în două părți, deși adineauri m-am gândit că va trebui să vină vremea în care să găsesc și-o oarecare statornicie. să nu mă mai tot împachetez și despachetez atâta... gata. plec. plec acasă...