...
mi s-a spus din nou că trebuie să cresc. să mă maturizez, mai exact. și oricât de mult îmi venea să intru în pământ de rușine, după ce am ajuns acasă am luat un cotor și mi-am șters totul din minte. așa, ca prin minune! nu știu cum să numesc atitudinea asta. poate iresponsabilitate. sau poate după atâtea chiar nu mai pot să mă agăț de toate detaliile și să las chiar și niște simple liniuțe de word să-mi îngreuneze inima. nici formă, nici fond? până una alta, am început să descopăr personalitatea doamnei Zoe și să mă minunez de minunatul ei suflet românesc...