-… și asta înseamnă că aproape termini școala?
-da…
...
Am călcat cu grijă
rochia cu flori [dacă
nu are flori, parcă-și pierde farmecul],
iar înainte de plecare m-am dus să-l îmbrățișez pe tata... Mereu-mereu mi-am
dorit să poată veni și ei să mă vadă, să-i știu acolo de chiar-chiar, nu doar
cu gândul. M-am resemnat; poate odată și odată chiar se va întâmpla… În autobuz
zâmbeam subtil uitându-mă pe geam. Îmi făceam bilanțul celor trei ani care au
trecut. În gând, bineînțeles…[cam
peste o lună o să afli și tu povestea.] Apoi, ajunsă la
Casa de Cultură, mi-am luat în primire eșarfa albastră, toca (mărime dansatoare)
și roba. Deși am intrat repede în decor, nu prea-mi dădeam seama ce însemna
acel pseudostrigat de catalog. Eram și parcă nu acolo… Când am ieșit din sala
difuz luminată, mi-au întins brațe de Bucurie și flori: șapte ori doi - paișpe
brațe, și cel mai minunabil buchet de flori primit vreodată [trei vaze pe care-mi tot plimb
privirile și nu pot să nu mă gândesc cât de îmbătătoare trebuie să fie meseria
de florar]. Brațe dăruitoare
de sincere îmbrățișări. Dragi oameni minunați…Îmi doream ca zâmbetul meu să le transmită măcar o fărâmă din ceea ce simțeam,
din Bucuria de a-i avea alături. Oare am putut? De la Tâlvana am de citit povestea
unui Suflet binecuvântat, iar în hârtia
mov era împachetat minunatul jurnal cu Virginia Woolf [nu știu cum de reușește,
dar aist copil-steluță toate minunățiile le găsește], plus felicitare și scrisoarea
nr.16 [bonus]. De nenumărate ori am scris despre ei, și voi
continua să fac acest lucru mereu. Pentru că datorită acestor copii diamantini [domnul
Bernea este una dintre veritabilele descoperiri din facultate] am învățat să dăruiesc cu inima deschisă cele mai mici
lucrușoare. Datorită lor m-am hrănit și mă hrănesc continuu cu nădejde, cu
bucurie, cu iubire. Datorită lor îmi amintesc mereu că Cineva acolo Sus nemăsurat
ne iubește…Să-ți spun sincer, alături nu îmi sunt doar paișpe brațe [ar
fi nevoie de câteva înmulțiri pentru rezultat – ori, noi la Litere disecăm
cuvinte, nu cifre], dar strângerea
acestora de azi mi-a dat mult avânt. [așa, ca un bobârnac de rămas în priză!] Mi-a reamintit că viața are plinătate când
o împarți cu cei dragi… Zâmbetul meu voia să vă mulțumească pentru că ați venit.
Oare ați simțit?
Mulțumesc pentru că sunteți!