...
pe cât de mult îmi încetinește gândirea oboseala orelor târzii, pe atât de limpede mi-e mintea dimineața. parc-ar fi nou-nouță! mereu îmi propun să mă trezesc la cinci, dar niciodată nu reușesc. mi-am dat seama că totul e să aud alarma și să mă ridic din pat; după ce văd o rază de soare, am deja bateriile încărcate cu optimism. de vreo lună și ceva au apărut și trilulitoarele vesele care se plimbă nestingherit de cântătoare pe balcon și nu pot să nu zâmbesc auzindu-le...am mai spicuit un examen azi. apoi m-am plimbat cu autobuzul și-am căpătat adresă pariziană. acum am unde să dorm când mă hotărăsc să merg, nu ca toamna trecută. da, portițe de bine ni se deschid zi de zi; trebuie doar să vrem să intrăm. voluntariatul e și el despre a da fără a aștepta nimic în schimb. acum, că micul tău efort e răsplătit înzecit, asta e altă poveste. ceea ce mă întristează e că unii oameni nu pot vedea dincolo și nu înțeleg de ce dacă nu are imediată finalitate materială. îi las să creadă ce vor și-mi văd de treabă și de visuri. pentru mine viața e despre bucuria de a împărți cu alții. despre lucruri mici și gânduri bune. nu despre bani...cu dor de Ana, am mâncat înghețată la dozator. apoi m-am așezat pe o bancă lângă Casa Calfelor și-am scrijelit un petic celulozic, ca răspuns celui pe care l-am primit alături de îmbrățișare. e plin orașul de turiști. plin-ochi! nu știu dacă meseria de pe ecuson o fac cum s-ar cuveni. mi se pare că sensul unor fraze pe care trebuie să le îmbrac din română se pierde undeva pe drum pentru mine. om vedea ce-o ieși până la urmă. rețetă: te duci fain-frumos la un spectacol din festival, apoi ajungi acasă și te așezi în fața hârtiei sau a tastaturii și începi să alături cuvinte care ți se par ție că ar suna pompos împreună (asta cu riscul redondanței sau nonsensului ), și-apoi voilà! recenzie postmodernă. when the stars go blue de fundal. apoi a plouat serios. plouă tare mult în ultima vreme. datorită domnului cu nume de unt am ajuns și la Thalia la Les Méfaits du Tabac –
Concert en un Acte. m-am plimbat în fapt de seară câteva minute și pe Bălcescu, unde mărșăluia Fanfara din Pisa. avem timp pentru toate? avem, avem! numai să vrem! să-ți mai spun de ce sunt fericită acum? pentru că duminica viitoare voi merge la Cisnădioara pentru spectacolul La lilieci, al minunatei trupe botoșănene. abia-aștept! ai observat și tu? da, străzile miros a tei...