Epilog
În urmă cu o lună mi-am zis: ”hai să văd dacă pot!”. Am reușit: uite că am ajuns, cum-necum, și la ultima poveste. Nu pot spune că sunt chiar mulțumită de rezultat, tot ce știu e că aceste zile mi-au reamintit de oameni dragi și de lucrurile simple (fie că e vorba de scrisori,de zecile de ceaiuri, de dolofane sau de turtă dulce) care-mi aduc bucuria vieții...
Am fost, pe rând, tare fericită..sau mai tristă uneori. Țara lui Andrei e și a mea și încă o iubesc; o iubesc deși cu atâta nedreptate îi bate pe cei mai buni și mai de valoare pui ai ei..
Te las, Noiembrie dragă, să pleci. Miroase a clementine în cameră, e timpul să ne gândim la prima zăpadă și la venirea lui Moș Nicolae...
P.S.: ”Oamenii devin mai fericiți când își dau seama că mâna de ajutor de care au nevoie se află la capătul brațului lor.” (Sydney J. Phillips)