Modestia literelor
Scenariu: ești în clasa a XII-a. Toată lumea în jurul tău e în febra pregătirilor, care mai de care mai ocupat, cu legături de teste și variante de admiteri. Tu ești „modest”. Stai în banca ta și aștepți, iar la întrebarea: „La ce facultate dai?” răspunzi pasiv: „Oi vedea, întâi să-mi iau Bacul...”. Apoi te trezești că ai vrea litere ori jurnalism, deși toată lumea îți spune să-ți bagi mințile-n cap, de nu vrei „să mori de foame”. Alegi prima variantă și pentru că ești „modest”, rămâi în același orășel. Vine toamna, te numeri boboc, dar îți păstrezi „modestia”. Și te complaci în acea „modestie”...Și trece un an. Și-ți dai seama că tu chiar suferi de Alzheimer infantil. Îți spui că o să iei tratament și-o să te faci bine, că numaidecât o să începi. Și-L rogi pe Doamne Doamne să îți dea putere să se vindece inima și să devii și tu copil în rândul lumii, doar că uiți că „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă.”
Știi, „nu toată lumea se mulțumește cu atât de puțin ca tine. Nu toată lumea e la fel de...modestă.”