Dăruitorul de ou kinder
Deseori m-am întrebat de ce am rămas până azi copilul care se bucură pentru cel mai mic zâmbet, pentru o bomboană, o îmbrățișare, pentru un petic de hârtie...pentru orice gând bun primit. Apoi mi-am amintit de oamenii care mi-au umplut copilăria cu sufletele lor călduroase. El e unul dintre ei. Deși îl vedeam sporadic, când venea la noi era cel mai bogat ajutor de Moș Crăciun/ iepuraș din lume...Copilăria mea are gust de multe gălbenușuri de ou kinder și jucării asamblate (acum pierdute toate cu excepția Mieunicăi) înfulecând ciocolata delicioasă. Acum vreo două săptămâni când m-am dus acasă am găsit în noptieră ou kinder cu surpriză..A venit în fugă, dar nu a uitat de copiii din noi. Parcă a rămas închisă înăuntrul învelitoarei subțiri a ciocolatei o întreagă lume de altădată...Gălbenușul nu mai are același aspect, dar miroase la fel. Miroase a copilărie...
Și atunci cum să-ți dorești să crești mare?