Cu valizele acasă
Tu de ce mergi acasă când mergi acasă? Ce anume sau cine te cheamă să te întorci? Mie îmi vine greu să-ți explic, cred că ceea ce simt e mai presus de motive...și cuvinte. Pentru că acasă e nu doar casa clădită cu amintiri și căsuța curcubeu din grădină, acasă e liniștea sufletului meu... Nu știu cum a ajuns azi vorba, dar când mama mi-a zis că acel colț de Rai unde vreau să merg în decembrie e ”departe”, am întrebat-o ce se va face în ziua în care voi veni să-i spun: ”mama, plec în America...”?. Deocamdată nu am însă astfel de planuri și sper că, în ciuda tuturor piedicilor, voi continua să rămân un pui al acestei țări, luptând pentru a scoate la iveală sâmburii de bine pe care-i mai avem. Acest lucru îl scriu după ce un an întreg m-am luptat cu fantomele neplecatului la Cluj, îl scriu pentru că am învățat să apreciez ceea ce am, mulțumindu-i lui Doamne Doamne pentru oamenii minunați din viața mea, pentru că mi-a dat Sibiul și...pentru că are grijă de mine, în fiecare clipă din fiecare zi...