Ionuț și ”dolofanele”
Dacă vin acasă la fiecare sfârșit de săptămână e pentru că știu că mă așteaptă cineva cu brațele larg deschise, cu zâmbetele și întrebările lui buclucașe și replicile de om mare. Săptămâna trecută m-a întrebat dacă știu ce e filozofia și dacă o învăț ( ”ești destul de mare, trebuie să știi”)...Astăzi mi-a zis să-l învăț mai multe cuvinte în engleză, ca în cazul în care întâlnește un englez să poată vorbi cu el. I-am spus că nu știu filozofie, dar am încercat să-l fac să înțeleagă ce-i cu numerele pare și impare, cu mișcările Pământului și ne-am jucat cu engleza. Și am copt împreună ”dolofane” (adică brioșe), după rețeta de aici a lui Dideplu. Nu știu cum să-ți spun,dar copilul ăsta e bucuria casei noastre. Cum să nu-ți fie drag de el când vine și-ți zice: ”eu sunt cuminte și vreau să te ajut”, sau când sare ca un titirez..sau când vine cu o floare mică, ciocănind încet la ușă: ”Georgi, am ceva pentru tine..”?
