Măr verde
Trotuarele erau moi, ningea necontenit și aveam mâinile vinete-înghețate. Ajunsă în stație, așteptam autobuzul care să mă ducă acasă. Era decembrie 2010, cam cu două zile înainte să vină Moș Nicolae. Hoinărisem câteva ore căutând lucruri mici care să-l bucure pe primitor. ”Te-am sunat să-mi împart bucuria cu tine. După ce ne-am despărțit, m-am întors în librărie și i-am luat CD-ul mult dorit...Și sunt tare fericită!”. Cea care îmi spunea aceste cuvinte nu era alta decât Măr verde, unul dintre elefanții cei mai dragi mie.
Mereu îmi amintesc ziua aceea, nu cred că o voi uita. Mereu îmi răsună în minte cuvintele ei: ”să-mi împart bucuria cu tine”. S-ar putea ca de atunci să fi început povestea cu scrisorile-trimițătoare-de-gânduri-bune ...