”Tudooor, ninge!!”, asta am auzit înainte ca gerul să-mi pălmuiască obrajii, atunci când am ieșit din Casa Literelor. Am început să zâmbesc ca un copil nătâng, gândindu-mă: ”Oare Doamne Doamne chiar ne trimite prima zăpadă?”. Fericirea nu a durat însă mai mult de câteva secunde, chiar dacă am auzit vreo doi pici strigând de bucurie: ”ninge, ninge, ningeee!!!!”. Zăpada s-a evaporat repede spre alte zări, într-acolo unde oamenii merită să fie înconjurați de pacea și liniștea albului, unde fără de lumini artificiale sufletele sunt încălzite de bunătate și de bucuria de a împărtăși fericirea lucrurilor simple...Un astfel de loc îmi doresc de la Moș Crăciun, chiar dacă n-am fost eu prea cuminte anul acesta.
[păstrător-de-gânduri-bune. o călătorie de la adolescență la maturitate. jurnal de mamă de trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]