”Tu când n-o să ai ce le da copiilor de mâncare, o să faci plicuri?”
Și dacă bursa nu vine, cum să renunț la Moș Nicolae? Nu e pentru că ”vreau să mă iubească lumea”, ori din dorința de ”a face pe zâna bună”, ci pentru bucuria pe care o primesc când le văd oamenilor dragi zâmbete sincere pe chip (sau când mă sună să-mi spună acest lucru)...”Mi-am crescut copiii” în cuptor, iar lor le-am copt suflete de turtă dulce. Nu știu ce au zis doamnele și domnii poștași, probabil s-au distrat copios (cum bănuia fata cu nume de bomboane), tot ce sper e să și ajungă renii la destinație...Dacă mâine seară, mai mult ca perfect :).
Tare mi-aș dori să fiu mâine seară acasă, să-mi lustruiesc ghetele de dragul vremurilor copilăriei, când ardeam de nerăbdare și ne uitam de țâșpe ori în geam înainte de a adormi, doar-doar de a venit Moșu'.
tu-l aștepți ?