...
- mâine pleci la Sibiu?
- da...
- și trebuie musai să mergi, așa-i? no, că voiam să-ți zic să aștepți poștașul. ți-am trimis ceva și voiam să fii acasă când ajunge...
- offf! dar două zile m-am tot uitat la cutie și nimic! o să le spun alor mei să-mi trimită prin cineva...
- Georgi, dar nu... era important să fii tu acasă...
era important să fiu eu acasă pentru că „poștașul” s-a întors de peste ocean și voia să mă viziteze pentru o îmbrățișare de urs [ pare-mi-se că au trecut cam opt luni de la povceașca cu aromă de iasomie și afine din Pardon], ca să se asigure că de data asta nu mai pleacă în Străinezia înainte de a o primi. am simțit în privirea ei că îi era un pic dor să-l salute pe Suru [parcă uriașul a stiut că vine, atât de clar s-a îmbrăcat] și să respire câteva guri de aer de Sebeș. apoi, eu m-am bucurat nespus să o revăd întreagă [„și mai multă”, dar în sens bun] și să-l cunosc pe Zmeu. e important să știi că inima cuiva drag prinde aripi pe mâini bune...