...
„Se întâmplă adesea ca un scriitor să fie întrebat cum scrie. Este, de obicei, prima curiozitate a cititorului pus brusc în situația de a identifica un nume știut cu omul necunoscut și neextraordinar pe care îl are în față. Din dificultatea acestei contopiri se naște firesc iluzia că explicarea mecanismului ar clarifica totul; mai mult, că o asemenea explicare este posibilă. ”
„Cum să explici că a scrie dimineața înseamnă a fi terorizat de gândul că la un moment dat va bate cineva la ușă, că la un moment dat ți se va face foame, că la un moment dat soarele de afară te va ispiti să renunți? Cum să explici că a scrie noaptea înseamnă a simți cum după nenumărate ore de așteptare a desprinderii de contingent, atunci când, în sfârșit, cuvintele încep să se înșire nesilite și mâna se lasă purtată de condei, trupul cedează oboselii și somnul începe să urce spre frunte cucerindu-și, celulă cu celulă, drumul? Cum să convingi că inspirația este numai clipa în care reușești să uiți că ai trup, că inspirația este un lung dresaj al trupului obligat să-și accepte aneantizarea și revenit imediat cu forțe noi împotriva ta?”
(Ana Blandiana, „Scrieți ușor?”)