Dragă Doamne Doamne,
Oare le trimiți tuturor oamenilor atâta bucurie câtă-mi învăluie mie inima de nenumărate ori? Știi, mereu când mă întreb cum Ți-aș putea mulțumi măcar o fărâmă pentru toate, încerc să împart din fericirea mea celor care mă înconjoară. Chiar dacă asta înseamnă să-i bat la cap, să le amintesc și să le reamintesc unele lucruri, să-i duc cu forța în locuri despre care ei poate nici măcar nu știau că există...
Dragă Doamne Doamne, am fost în seara asta a patra oară la Oscar și Buni Roz. Și voi mai merge de fiecare dată când am ocazia, chiar și atunci când voi fi o bătrânică înconjurată de nepoți zburdalnici. „Să privești la fiecare zi a vieții ca și cum ar fi prima.”, iată o sămânță de crescut în inima fiecăruia dintre noi...
Mereu m-am întrebat ce poate simți un actor pe scenă, ori în momentul aplauzelor, și, știind că aceasta e clipa în care-i dăruim îmbrățișarea noastră, am încercat întotdeauna să le înapoiez cumva artiștilor un strop din ceea ce mi-au transmis. „Mulțumesc pentru o seară minunată împreună.”, a scris doamna Fufezan pe bilet. Neașteptat și neprețuit dar! A povestit minute bune cu noi, împărtășindu-ne cum a prins contur la teatrul sibian acest spectacol „imn al vieții”...
Și la final...e un nou început.
cu drag, copilul-cu-inimă-de-flori-de-câmp
pese: Mi-am mai pus o dorință azi. De fapt, o cam cunoști; o reînnoiesc așteptând să se îndeplinească...