...
9 Brumar 2013, aproape de miezul nopții. după atâta cutreierat și tremurat prin ploaie, ne era teribil de frig amândurora. nu mai puteam de oboseală. și totuși, dincolo de toate, ne găseam la nici cinci minute de Turnul Eiffel. îl zăream luminat prin geamurile laterale din stânga ale cafenelei. ne-am ales o măsuță rotundă, apoi ne-am înfundat în scaune. eu am cerut ceai negru, ea vin. am scris vederile în tihnă, apoi ne-am delectat cu o discuție cu un parizian despre de unde venim și ce facem...
nu știu de ce mi-am amintit tocmai acum de acea seară. poate datorită ploii și dorului de a bea un ceai cu cineva drag, care se întâmplă însă să fie... cam departe.