vineri, 17 octombrie 2014

început de „mulțămire”


„Omul vechi de-ar ști să moară,
înainte de-a muri,
atunci, când ar fi să moară,
omul nou n-ar mai muri.”
(Cornel Constantin Ciomâzgă)



...

„Mai știi ce mi-ai spus la Oașa despre bucuriile pe care ni le aduce înmiit Dumnezeu? Ei bine, bucură-te!” Dacă n-aș fi avut asemenea prieteni, care să-mi poarte grijă de suflet de oriunde s-ar afla, cine știe pe unde-aș fi rătăcit ieri în loc să fiu unde a trebuit să fiu și am fost. Cu adevărat, toate sunt cu rânduială și cu rost...

Știam încă din vara lui 2013 ce fel de om e domnul Cornel Constantin Ciomâzgă. Tocmai de aceea am ținut neapărat să ajung ieri la lansarea de carte [și-am mers, deși afișul l-am găsit abia miercuri]. Nu vreau să pun vina pe nimeni, dar e mare păcat că a trecut pe la Sibiu și doar o mână de oameni au fost acolo să-l asculte. Poate că În mod sigur, așa cum mi-a mărturisit și dumnealui la final, nu întâmplător a fost să fie așa. „Când o să găsească nepoții tăi cartea, o să fie bucuroși știind că bunica a fost acolo...” Până să vină însă acea vreme, mă voi strădui înspre schimbare, căci am nevoie...