sâmbătă, 11 octombrie 2014

de vorbă. [tăcând.]

...

poezia asta n-are nevoie de introducere. o simți cum înțelegi. ori, mai bine zis, o  înțelegi cum simți...

Eu râd, tu râzi, noi râdem,
cunoaștem mai puțin decât spunem,
vorbim despre orice lucru fără sens și mic
să nu ne spunem nimic.

Mie îmi pasă, ție nu-ți pasă, lor nici atât.
Măcar de-ai ști cât mi-e de urât
să nu înțeleg nimic din ceea ce vorbim.
Mai bine ne oprim.

Mie nu-mi pasă, ție nu se știe, lor poate prea mult.
E demult.

(Poezitoarea, De vorbă. 22.04.2014)