Dragă Brumărel,
Bine-ai venit! Ți-am citit în ochi seninătatea și m-ai umplut de încredere. De nădejde că, dincolo de orice, toate se vor rândui frumos. Atât de bine mi s-a cuibărit acest sentiment în inimă, încât știu sigur că așa va fi. Încă nu am apucat să mă dumiresc întru totul cum am regăsit Sibiul drag, dar întâlnind atât de des chipuri cunoscute zâmbesc inevitabil. Mai ales pe dinăuntru, deși uneori mă mai dau de gol și în afară. Deschiderea anului universitar a fost, la rându-i, în același ton: cu sfatul de a transforma aparentele piedici-ziduri în oglinzi și ferestre... Așadar, voi fi o uriașă fereastră. O fereastră îmbrățișată de raze, scăldată în arămiul dulce al toamnei; o fereastră deschisă, prin care să răzbată miros de poame coapte...
Cam atât aici. Restul îl afli celulozic.
cu drag, Abramburica