vineri, 3 octombrie 2014

apă de ploaie?


...
îmi displace să pierd vremea aiurea. ascultând oameni care spun același lucru la infinit, când ar putea la fel de bine să fie scurți și la obiect. simt în acele momente că trece viața pe lângă mine, iar eu stau și o salut de pe marginea peronului... oricât de mult am încercat să nu-l iau în seamă, gândul unei oareșce schimbări revine. revine, apoi se liniștește totul și pleacă. [la fel ca pseudoîndrăgostirile...] apoi, un alt lucru care mă enerveză e să mi se servească apă de ploaie. [dacă aș fi avut nevoie de ea, aș fi adunat-o fain-frumos de acasă, de la streașini. or, deocamdată vreau altceva...] unul și cu unu fac doi [deși, cel mai bine e când ignori matematica și unu și cu unu fac tot unu], și s-ar putea ca în curând să nu-mi mai convină deloc, să-mi iau inima-n dinți și să fac ceva cu viața mea!