...un zmeu cu ațe luuuuungi, care să nu se topească nici la ivirea zorilor, nici când soarelui i se face somn. un zmeu de care să mă prind și să ajung la stele. uneori îmi par atât de aproape, încât simt că pot să mă întind să le culeg ca pe niște mere. oare cine a mușcat din lună?
[păstrător-de-gânduri-bune. o călătorie de la adolescență la maturitate. jurnal de mamă de trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]