”Il faut aller chercher le mots! Il faut faire parler les mots!”
promit să nu uit asta. promit să țin minte ce am învățat aici, încercând să nu las darul să se piardă, căutând să-l dau mai departe... uite ce-am descoperit la un singur curs: francezii țin la cuvinte, sunt tare riguroși când vine vorba de problematică, plan, coerență, etc. cum și de ce? ai afirmat ceva, dovedește-mi! („doar ai cultură literară!!”) nu ai voie să scrii orice, nici oricum. cuvintele sunt importante! dacă găsești un „și” nu e deloc aceeași mămăligă cu „sau”. apoi, dacă le alegi, trebuie să-ți dai timp să le diseci. nu e ușor, dar e o meserie taaare frumoasă. cel puțin, asta mi-a transmis omul care oră de oră ne-a purtat prin lumea literaturii muștruluindu-ne continuu, zorindu-ne să facem ordine și să folosim cu cap tot ce ni se pune dinainte... azi am avut ultimul din cele zece cursuri de metodologie, și mă cuprinde un soi de nostalgie gândindu-mă că experiența asta se apropie cu pași repezi de adunat concluzii. vreau să cred că n-o să treacă totul prin mine fără să lase măcar o dâră de schimbare...je vais chercher les mots! je vais faire parler les mots!