luni, 2 decembrie 2013

Undrea cel luminos






și pe mine mă doare inima uneori. dar am învățat să ne ascultăm și să ne acceptăm reciproc. nu zice nimeni că-i ușor, dar trebuie să aștepți. să rabzi chiar dacă la un moment dat poate părea infinit de mult. trebuie să ai nădejde că o să-ți găsești rostul...e loc pentru fiecare, și destulă fericire să ne bucurăm cu toții. ai nădejde, o să fie bine! și lumină în inimă. cel puțin, așa simt dimineața când mă trezesc și privesc cerul...