azi-dimineață când am văzut mașina galbenă vizitându-l pe Rameau m-am gândit în sinea mea că poate-poate o să mai primesc un plic... dar nu! Georgi, vezi-ți de doamna Woolf! poate ar trebui să nu mai trăiesc atât de mult pentru și prin aceste povești. poate așa ar fi mai bine, numai de-aș putea... adineauri (trecut de 10 pm) mi s-au strecurat două plicuri albe sub ușă. unul pentru România și unul pentru mine. deși a rătăcit destule povești în ultima vreme, cred totuși că l-am judecat prea aspru pe nenea poștașu. dacă n-ar fi copiii dragi care să-i ia locul câteodată, mai că aș încărunți așteptându-l...mulțumesc, puiule de român!
[păstrător-de-gânduri-bune. o călătorie de la adolescență la maturitate. jurnal de mamă de trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]