Dragă Moș Nicolae,
Nu știu cum, dar așa frumos ai rânduit să primesc exact în seara asta darul celor dragi, geanta care mi-a adus mirosul și gustul unic al lui acasă...Pe peronul tramvaiului, aproape de grădina ursului polar, o priveam gândindu-mă că închide în ea o lume întreagă; mi-am dat seama că anii au trecut, că am crescut, dar am rămas aceeași, același copil care se bucură de orice lucru mic...Un mare val de dor m-a învăluit atunci când am deschis-o: nuci, mere, cozonac și eugenii dolofane, toate răspândeau mireasmă românească minunată. Nu i-am spus mamei că îmi lipsește plăcinta ei cu mere, dar Moșule, știu că tu ai fost cel care a avut grijă să-i amintească. Am râs eu când m-a întrebat tata dacă vreau mere pătule, dar acum, că au călătorit din pivnița noastră răcoroasă până aici, sunt o adevărată comoară. Nici prea mare fan zacuscă nu am fost, dar m-am călit și-am devenit. Tâlvana mi-a trimis cuvinte de suflet, pe care, după ce le voi citi, sigur mai fericită voi fi!
Dacă un copil are, în mod normal, un înger păzitor, eu am avut cete întregi în ultima vreme. Îți mulțumesc, Sfinte Nicolae, pentru grijă și bucurie! Pentru că, deși așa departe, nu m-ai uitat...
cu inimă veseloasă,
Dogiana