...
știam eu că o să primesc ceva azi, nu s-ar fi terminat anul fără o zi de luni „speșăl”. când am auzit la interfon vocea poștașului deja eram zâne și pitici. bine, n-am început chiar să țopăi (deși nici departe nu eram)...amu nu mai îi bai că n-o putut el să-mi cetească numele, important e că mi-o adus ursuleții ieșeni, ciucalata, scrisoarea și gândurile bune. și ciucea albastră cu ciucur (care o să-mi bucure urechile, amu că s-or întors frigul și ceața). studenta mea la Arhitectură chiar s-o îndrăgostit de Moldova! și io mi-s fericită pentru ea. mi-s fericită și abia aștept să-mi povestească prin viu grai tăt ce-o adunat în ultimele luni. „Nu-mi vine să cred și mă tot minunez cum s-a putut așa dintr-o dată să se schimbe totul peste noapte, la propriu.” nici mie, de altfel. dar știe Bunul Dumnezeu mai bine decât noi de ce a rânduit să fie așa...
e important să știi că ai oameni care te iubesc.