Cititorule drag,
Dacă revii pe-aici mai des, ți-ai dat seama că de cele mai multe ori când deschid această cutie e pentru a-mi împărtăși bucuriile. Bine, uneori și melancoliile, dar încerc ca pe ele să mi le păstrez mai mult... Miroase a gem de portocale, a ceai verde și-a colinde românești în colțișorul meu de nouă metri pătrați. Și-a scrisoare primită în seara asta de la copilul-cu-idei-fluturi.
Oare ți-am povestit că de când am venit aici am reușit să dau „virusul” mai departe la încă o mână de copii? Și că atunci când ne întâlnim unul îmi zâmbește bucuros spunându-mi că și-a luat stilou, altul dându-mi un plic, celălalt mărturisindu-mi nerăbdător că a găsit sub ușă petic de acasă? Și-atunci „Georgy” (am învățat să nu mă mai supăr dacă cineva îmi scrie numele cu igrec; poate pentru că omul care mi l-a scris prima oară așa m-a ajutat să înțeleg altfel haina literei) își zice că nimic nu-i degeaba și că într-adevăr oamenii pot deveni un strop mai buni, mai răbdători, mai cum îi place lui Dumnezeu... prin scrisori. Orașul ăsta străin m-a călit de multe și mi-a dăruit și mai multe. Numai dacă inimile s-ar vedea ai putea înțelege...
Aud iar și iar că suntem un popor de „amorțiți” și într-un fel mă simt vizată. Am răspuns aseară cu multă convingere că NU-i așa!, încă avem oameni care mișcă, oameni care fac ceva pentru România!! De ce să nu putem răzbi? Cine ne oprește? Doar știm cu toții că „ceea ce e cu neputință la oameni, e cu putință la Dumnezeu.”
Înainte să închei, vreau să te rog ceva. Dacă ai un om drag prin preajmă, îmbrățișează-l! Fără a-i da motive, pur și simplu...Dacă beți un ceai împreună, sau mâncați o amărâtă felie de pâine prăjită, zâmbește-i și spune-i din privire că-l iubești. E important să faci asta, crede-mă pe cuvânt! Orice lucru neîmpărțit e lipsit de miez, orice bucurie nemărturisită rămâne incompletă. Să dai, căci „mai fericit este a da, decât a lua”.
Cam atât. Să fii cuminte și să-l aștepți pe Moșu! O să vină, fără îndoială...
cu mult drag
pies:
dacă tot scriam de împărțit: „Chiar dacă e soare, sau nor, sau pelin / Există un cer, un copil, un senin... / Avem o speranță, un suflet, un Crez, / Nu-i italian, nici român, nici francez, / E puterea, nădejdea de-a-I cere lui Dumnezeu / Cheia ce deschide suflete, în primul rând pe-al tău...”