luni, 30 decembrie 2013

scrisoare „Ad victoriam”


Zilele trecute am primit o altă scrisoare frumoasă. De fapt, România era destinatarul, nu eu. Și pentru că mi-a plăcut tare mult, m-am gândit să te bucuri și tu de gândurile frumoase ale unui pui de român „cu suflet de copil și gândire de om mare”...


  Este ciudat să trimiți o scrisoare țării tale? Nu, ciudat nu este cuvântul potrivit. Ciudat este că ne-am lăsat pradă tehnologiei și am uitat de lucrurile adevărate, lucrurile cu o importanță aparent vagă, dar cu însemnătate imensă. Am uitat de peniță și de călimară, care ne-au fost prieteni călăuzitori în perioada inocenței, perioadă în care am descoperit să „desenăm” bastonașe și liniuțe pentru a da viață cuvintelor.

Ciudat nu este cuvântul potrivit. Interesant, sau motivant, sau constructiv, sau plăcut, sau generos, sau evolutiv, oricare dintre cuvintele acestea este potrivit pentru a motiva o scrisoare despre țara mea.

Țara mea, este ea a mea? România  este țara mea! În România am crescut, am făcut primii pași, am învățat să vorbesc, am învățat să culeg păpădii și să fac coronițe din ele, pentru ca mai apoi să le pun pe capul colegilor de grădiniță. Vedeți? Încă de mici ne conturăm ideea că românii sunt învingători! Noi purtăm coronițe de când suntem mici.

ROMÂNIA      înseamnă Respect, nicidecum răutate
                          înseamnă Onestitate, nicidecum ofensă
                          înseamnă Măreție, nicidecum meschinărie
                          înseamnă Întâietate, nicidecum îndărăt
  înseamnă Nădăjduire, nicidecum nătângeală
                          înseamnă Ideal, nicidecum iobăgie
                          înseamnă Armonie, nicidecum agresivitate.

România mea are atâtea calități! Are defecte pentru că noi, cetățeni români, vedem defectele și le lăsăm să acapareze punctele tari. Ne legăm de răul pe care-l fac politicienii și uităm să aruncăm resturile în tomberoane, și nu pe străzile orașului. Ne împotrivim legilor, dar nu încetăm să furăm din țară și din afară. Criticăm rebeliunea copiilor, dar evităm să investim în cultură. Vrem sinceritate, dar ne place să născocim.

În țara mea există oameni mare și oameni mici, destui! Nu vreau ca oamenii mici să dispară, vreau ca oamenii mici să se transforme în oameni mari, se poate! Haideți să regenerăm țara! Haideți să ne alocăm o perioadă de timp și să ne gândim: Ce pot face, eu personal, pentru țara mea?

România, eu te iubesc!

Cu drag, durere, speranță și ambiție,
AdelaV.