...
toată lumea-mi trimite mesaje de „acasă ninge ca-n povești!”, așa că azi-dimineață, uitându-mă pe fereastră, mi-am făcut timp (vorba vine, doar tu știi că oricât de „presată” aș fi, lucrurile mici le văd mereu) să zâmbesc și să-mi dau seama că sunt fericită și că o să primim și noi, „exilații” dijonezi, nu doar chiciură de amorțit pacienții de pe sârmă, ci și fulgi de zăpadă...
pies: nu știu dacă am făcut bine, dar găsești aici scrisoarea mea pentru România...