...
Au început să zboare anii, dar parcă-l văd și acum intrând cu o inimaginabilă energie în sala 79 a subsolului clădirii portocalii de lângă Piața Mare. Bineînțeles, ai ghicit: e proful care predă „știința vieții”! Când Todo scandează numele tău, îi musai să sari în două și să-i răspunzi la întrebări...Cum îmi mai bătea inima când își alegea victima fredonând melodia Panterei Roz. Bine, cred că și ceilalți Elefanți (majoritatea lor, dacă nu toți) simțeau cam același lucru...N-am excelat eu la bio, dar au fost lucruri care mi-au plăcut. Și ce a rămas după ce a trecut totul sunt amintirile frumoase care ne-au legat. Au fost sfaturi de viață, glume, bucurii de liceu... Fiecare a pornit acum pe drumul lui, dar sunt sigură că toți își amintesc de lecția în pijamale de 1 aprilie din clasa a X-a, sau de râsetele profului când citea revista Bravo în timp ce noi ne storceam creierii să rezolvăm teza, sau de primirea la colindat cu „milioane de fulgi de zăpadă”, sau de „rândul de aplauze”, sau de...tot ce-a fost.
„Bravo, tu ființă! Să rămâi așa toată viața ta!...Am zis!”, asta era răsplata celor care au iubit materia asta mult, au mâncat-o pe pâine, iar apoi au continuat s-o studieze. Trebuie că peste ani se vor întoarce oameni mari...
Mulțumesc!