...
Omul despre care citești acum e un profesor nou. Nou pentru mine, că experiență în învățământ să tot aibă câțiva (nu prea mulți, în orice caz) anișori în spate.
O să fiu la obiect. Știi de ce îmi place de el? Pentru că își valorifică fiecare secundă pe care o are în fața studenților. După doar primele cinci minute de curs ne anunță că trebuie să ne grăbim, recunoscând el însuși că mereu are impresia că e în întârziere (chiar dacă abia a început). Apoi, cum să nu-ți placă de cineva care te face să iubești și mai mult literatura și te învață cum să storci esența cuvintelor? „Il faut faire parler les mots!”, iată deviza pe care ne-o repetă iar și iar și care-mi răsună în minte din ce în ce mai mult. Dacă ar fi o linie zero de plecare, eu mă situez sub ea: atât de puține știu despre șlefuirea despre care ne vorbește vineri de vineri...Dar o să-mi dau silința, doar de asta am venit!